Definita cuvantului lozie
lózie (lózii), s. f. – Mlajă, răchită (Salix cinerea, Salix purpurea). – Var. loză. Sl. lozije (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 177; Tiktin); var., prin confuzie cu sl. loza „viță de vie”, cf. bg., sb., slov., rus. loza „lăstar”. De aici dubletul loază, s. f. (lăstar; pungaș, ticălos). – Der. lozi, vb. (Olt., a face șmecherii); loznicior (var. loznișor, lăsnicior, lasnicor), s. m. (umbra-nopții, Solanum dulcamara), cf. bg. lozna „de vie”, sb. lozica „lăstar”, loznica „viță sălbatică”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu lozie
TELEDIAFONÍE s.f. Diafonie (1) [în DN] percepută în receptorul telefonic de la capătul opus capătului liniei de la care provine semnalul perturbator. [Gen. -iei. / < fr. télédiaphonie]. Vezi definitia »
DEGLUTÍȚIE s. f. actul fiziologic al înghițirii. (< fr. déglutition) Vezi definitia »
MĂIESTRÍE, (2, 3) măiestrii, s. f. 1. Pricepere, iscusință deosebită; talent, dibăcie, artă. ◊ Măiestrie artistică = totalitatea elementelor pe care le pune în valoare artistul în procesul desăvârșirii unei opere literare sau de artă. 2. (Înv.; concr.) Lucrare, operă, creație. ♦ Lucru care denotă iscusință sau meșteșug în execuție; unealtă, instrument, aparat ingenios. 3. Meserie, meșteșug (care cere pricepere). [Pr.: mă-ies-] – Măiestru + suf. -ie. Vezi definitia »
PRĂVĂLÍE, prăvălii, s. f. Local în care se vând diferite mărfuri; magazin. ◊ (Ieșit din uz) Băiat de prăvălie = tânăr care învață negustoria servind într-un magazin. – Et. nec. Vezi definitia »
DETÉCȚIE s.f. Acțiunea de a detecta. ♦ Identificarea prezenței unui semnal util într-o recepție de unde electromagnetice. [Gen. -iei, var. detecțiune s.f. / cf. fr. détection]. Vezi definitia »