Definita cuvantului lustru
lústru s. n. – Strălucire, luciu. – Mr. lustru. It. lustro, parțial prin tc. lustro „cremă de ghete”, cf. ngr. λοῦστρο „strălucire”. Der. în lat. lustrum (Pușcariu 1004) nu este posibilă. – Der. lustragiu, s. m. (cel ce curăță pantofii), din tc. lustraci; lustragerie, s. f. (loc unde se lustruiește încălțămintea); lustrui, vb. (a da pantofii cu cremă; a curăța, a da luciu); lustruială, s. f. (acțiunea de a lustrui); lustrină, s. f. (țesătură lucioasă), din fr. lustrine.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu lustru
cu ochii în patru / în țaglă expr. atent, vigilent. Vezi definitia »
CĂȚELÁNDRU, cățelandri, s. m. Cățel (I 1) mai mare; p. ext. pui mai mare al unor animale sălbatice (asemănătoare cu câinele); cățelan. – Cățel + suf. -andru. Vezi definitia »
REGISTRU, s.n. Ansamblul semnelor de reper folosit pentru controlul tipăririi unei imagini care asigură suprapunerea exactă a culorilor între ele precum și la controlul suprapunerii tiparului pe ambele fețe ale suportului imprimat. Vezi definitia »
VAGMÍSTRU, vagmiștri, s. m. (Înv.) Grad de sergent-major de cavalerie sau de artilerie; persoană care avea acest grad si care se ocupa cu administrarea unui escadron sau a unei baterii. – Din rus. vahmistr, germ. Wachtmeister. Vezi definitia »
PEDIÁTRU, -Ă s.m. și f. Medic specialist în pediatrie, medic de copii. [< fr. pédiatre, cf. gr. pais – copil, iatros – medic]. Vezi definitia »