SUPERARBÍTRU, superarbitri, s. m. Persoană delegată de un for superior pentru a rezolva litigiile ivite în timpul desfășurării unei competiții, fără a se substitui atribuțiilor arbitrului principal; supraarbitru. – Super- + arbitru (după fr. surarbitre). Vezi definitia »

DENDROMÉTRU s. n. aparat folosit în dendrometrie. (< fr. dendromètre) Vezi definitia »

CAPILARIMÉTRU s. n. 1. instrument cu care se măsoară diametrul vaselor capilare. 2. aparat pentru determinarea capilarității solului. (< fr. capillarimètre) Vezi definitia »

ORTOCÉNTRU, ortocentre, s. n. Punctul de întâlnire a înălțimilor unui triunghi; punctul de întâlnire a înălțimilor unui tetraedru cu muchiile opuse perpendiculare. – Din fr. orthocentre. Vezi definitia »

REFRACTOMÉTRU s.n. Instrument pentru determinarea indicilor de refracție ai substanțelor, în special lichide. [< fr. réfractomètre]. Vezi definitia »