Definita cuvantului mărit
mărít (măríți), s. m. – Soț, bărbat. Mr. mărit. Lat. marῑtus (Candrea-Dens., 1050). Sec. XVI, înv., pare să se fi conservat în expresia de mărit „de măritat” (Tiktin crede că este un postverbal de la a mărita). – Der. mărita, vb. (a (se) căsători o fată), mr. marit, mărtare, megl. marit, măritari, istr. marit, din lat. marῑtāre (Pușcariu 1032; Candrea-Dens., 1051; REW 5361), cf. alb. marton, it. maritare, fr. marier, prov., cat., sp., port. maridar (e cuvînt de uz general, cf. ALR, I, 250); măritiș, s. n. (căsătorie). Der. neol. marital, adj., din fr. marital; maritalmente, adv., din fr. maritalement.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mărit
ÎNĂDUȘÍT, -Ă, înădușiți, -te, adj. (Reg.) Nădușit. – V. înăduși. Vezi definitia »
OTRĂVIT1 s. n. (Rar) Otrăvire. – V. otrăvi. Vezi definitia »
SIDERÍT s.n. Carbonat natural de fier; sideroză (1). [Pl. -te. / < fr. sidérite, cf. lat. sideritis]. Vezi definitia »
RĂTUNZÍT, -Ă adj. v. rotunjit. Vezi definitia »
nit, nituri s. n. om prost. Vezi definitia »