Definita cuvantului mîrșav
mîrșáv (mârșávă), adj. – 1. Debil, slab, neputincios. – 2. Josnic, mîrșav, ticălos. Sl. mrŭšavŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 187; Șeineanu, Semasiol., 209), cf. bg. măršav, sb. mršav, ceh. mršavy. – Der. mîrșevie, s. f. (ticăloșie, josnicie); mîrșevesc, adj. (ticălos, josnic); mîrșevește, adv. (josnic; prin trădare); mîrțină (var. mărțină), s. f. (cadavru, măruntaie), din sl. mrŭcina, cf. sb. mrgina, cr., slov. mercina și bg. mărša (› mr., megl. mărșă „cadavru”); mîrțoagă, s. f. (gloabă), cu suf. -og (Cihac, II, 187; Conev 57; Densusianu, GS, I, 349), cuvînt pe care Diculescu 176 îl lega de v. germ. mariha, marha › germ. Mähre „gloabă, mîrțoagă”, și pe care Lahovary 335 îl dune spre o epocă anterioară indoeurop.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mîrșav
smârceáv, -ă, adj. 1. (înv.) urât; murdar. 2. (reg.; în forma: zmârcav) (copil) nespălat, mucos. Vezi definitia »
CONCLÁV s. n. 1. încăpere în care matroanele romane se retrăgeau pentru a-și primi prietenii apropiați. 2. adunare a cardinalilor pentru alegerea unui papă. ◊ sala adunării. 3. (fig.) adunare secretă. (< fr., lat. conclave) Vezi definitia »
chișáv (chișávă), adj. – 1. Umed, ploios. – 2. Ursuz, repezit, nesuferit. Bg. kišáv „ploios” (DAR). Cf. chișai. – Der. chișorniță, s. f. (ceață), prin contaminare cu viforniță. Vezi definitia »
SCLAV, -Ă s. m. f. 1. persoană lipsită de orice mijloace de existență, în proprietatea deplină a unui stăpân care dispunea de ea. 2. (fig.) cel care satisface în mod servil, cu supunere oarbă, voința altuia. ◊ (fig.) persoană stăpânită de o pasiune, de un viciu; rob. (< lat. sclavus) Vezi definitia »
lingáv (língavă), adj. – (Munt.) Scîrbit, fără poftă de mîncare. – Var. ligav. Sl. lęgavŭ „băbos” (Byhan 317); var., din bg. ligav. Legătură cu sl. (sb., cr.) jlohav „bolnăvicios” (Cihac, II, 171) nu e posibilă; iar cu lingoare, prin intermediul unei forme *lîngav (Loewe 31) cu atît mai puțin. Vezi definitia »