Definita cuvantului momîie
momîie (-i), s. f. – Sperietoare, gogoriță, baubau. Creație expresivă (REW 5277), coicide cu alte cuvinte străine, fără să se poată stabili o legătură directă, cf. ngr. μαμοῦνας (etimon din rom., după Cihac, II, 672), arab. mūmîya (Eguilaz 745), slov. mamona. Der. din mamă (Giuglea, Dacor., II, 825) nu este posibilă. – Var. mămîie, mămuie, (înv.) mamuie; momîiață, mămăiață,, cu același suf. din mogîldeață; momîrlan, s. m. (țopîrlan; pocitură; sperietoare; dărîmătură), cf. mîrlan, țopîrlan; mamiță, mămină, manină, momilă, namilă, cf. acest cuvînt; mamorniță, s. f. (sperietoare); mamornic, s. m. (insectă, Meloe proscarabeus), pe care Candrea îl pune în legătură cu bg. mramoren „marmorean” (pentru semantism, cf. larvă); morniță, s. f. (Bucov., țînțar, Ceratopogon pulicarius), prin afereza lui mamorniță; mornițar, s. m. (Bucov., țînțar). – Cf. mămăruță.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu momîie
ANARHÍE s. f. Stare de dezorganizare, de dezordine, de haos, într-o țară, într-o instituție etc.; nesupunere, indisciplină a individului față de o colectivitate organizată. ♦ Stare a producției, proprie regimului capitalist, în care (din cauza proprietății private asupra mijloacelor de producție) activitatea de producție socială este neplanificată și nedirijată, ducând la crize periodice și la șomaj. – După fr. anarchie (< gr.). Vezi definitia »
OMOTAXÍE s. f. (geol.) sincronism aproximativ a două straturi care conțin aceeași formă caracteristică. (după engl. homotaxis) Vezi definitia »
COLOCÁZIE s.f. Plantă tropicală cu rizomul bogat în feculă, cultivată mai ales în Polinezia. [Gen. -iei. / < fr. colocasia, cf. gr. kolokasia]. Vezi definitia »
TERMOCONDÚCȚIE s. f. (fiz.) conducție termică. (< termo- + conducție) Vezi definitia »
PÍTIE s.f. 1. (Mit.) Preoteasă a lui Apolo la templul din Delfi. 2. (Fam.) Ghicitoare, prezicătoare. [< fr. pythie, cf. gr. Pythia]. Vezi definitia »