CREZĂTÓR, -OÁRE, crezătóri, -oáre, adj. Credul, naiv. (din crede + suf. -ător) [folosit în corpul DEX] Vezi definitia »

TĂIETÓR, -OÁRE, tăietori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care taie; tăios; ascuțit. 2. S. f. Plantă erbacee cu frunze păroase de culoare verde închis și cu flori galbene, folosită în medicina populară pentru oblojirea tăieturilor (Inula hirta). 3. S. n. Buștean pe care se taie sau se despică lemnele de foc; tăiș (2); (în trecut) trunchi care servea călăului pentru decapitarea condamnaților la moarte. 4. S. m. Muncitor care se ocupă cu tăierea diferitelor materiale în industrie sau cu sacrificarea animalelor la abator. [Pr.: tă-ie-] – Tăia + suf. -ător. Vezi definitia »

SINEGÓR s.m. Apărător în justiție, la vechii greci. ♦ Avocat public însărcinat să apere legile împotriva reformelor propuse. [< fr. synégore, gr. synegoros]. Vezi definitia »

nereducătór, nereducătoáre, adj. (înv.) care nu se poate simplifica; ireductibil. Vezi definitia »

ERBIVÓR, -Ă, erbivori, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se hrănește numai cu plante. 2. S. n. (la pl.) Ordin de mamifere care se hrănesc numai cu plante; (și la sg.) animal din acest ordin. – Din fr. herbivore. Vezi definitia »