Definita cuvantului ortoman
ortomán (ortománă), adj.1. Bogat, de seamă, opulent. – 2. Viteaz, puternic. – Var. iortoman, hartoman. Origine necunoscută, dar probabil, expresivă, după cum o arată suf. -man, cf. gogoman, hoțoman etc. Ar putea fi doar var. lui lotroman „hoț”, caz în care ar avea semantismul lui hoț „viclean, șiret”. Ideea sau, în cazul lui, proveniența primei părți a cuvîntului nu a fost descoperită pînă acum. Totuși ipotezele abundă: cuvînt dacic (Hasdeu, Col. lui Traian, 1873, 85) sau din zend. arethamant „drept” (Hasdeu, Istoria critică, I, 2, p. 261); din ort „ban” (Cihac, II, 230); din cuman. yurt „proprietate” (Șeineanu, I, 227; Loewe 75); din tc. yortman „a fugi” (Tiktin; Densusianu, GS, VI, 313-18); din otoman încrucișat cu ort (Philippide, II, 726); din lat. libertus, prin intermediul unei forme *iertoman (Giuglea, Dacor., V, 542-47). Nu are circulație, apare numai în poezii populare.

Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ortoman
șován1, șováni, s.m. (reg.) uliu. Vezi definitia »
biban, bibani s. m. (mil.) recrut. Vezi definitia »
cancan, cancanuri s. n. 1. scandal, bârfă. 2. petrecere, orgie. Vezi definitia »
PRECAMBRIÁN s.n., adj. Algonkian; antecambrian. [Pron. -bri-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. précambrien, cf. lat. prae – înainte + cambrian]. Vezi definitia »
motorán, motoráni, s.m. (reg.) om prost, bleg. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z