Definita cuvantului oțet
oțét (oțéturi), s. n. – Lichid cu gust acru folosit în alimentație; acid acetic diluat. Sl. ocĭtŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 235; REW 98; Conev 88) din lat. acetum (Romansky 123; der. din gotică, propusă prin sl. de REW, nu pare sigură), cf. bg., cr., slov., rut., rus. ocet, mag. eczet. Der. din lat. acetum (Cipariu, Elemente, 10; Schuchardt, Vok., III, 87) nu e posibilă. Der. oțetar, s. m. (producător sau negustor de oțet; arbore ornamental, Rhus typhina); oțetar, s. n. (serviciu de masă pentru oțet și untdelemn; vas pentru oțet); oțetărie, s. f. (fabrică de oțet); oțeți, vb. (var. Mold. oțeti), vb. refl. (a se înăcri); oțetos, adj. (acru).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu oțet
EPITÉT s.n. (Lit.) Cuvânt așezat lângă un substantiv pentru a-l lămuri, a-l determina cât mai nuanțat. ♦ Calificativ. [Pl. -te (rar) -turi. / < fr. épithète, it. epiteto, cf. gr. epitheton – adăugat]. Vezi definitia »
CAIÉT s. n.,pl. caiéte Vezi definitia »
antet,mentiune tiparita in partea de sus a unei hirtiiçu numele si adresa unei institutii. Vezi definitia »
TICHÉT s. n. imprimat, bilet-anexă de format mic, care conferă posesorului anumite drepturi (la spectacole, călătorii etc.). (< fr., engl. ticket) Vezi definitia »
ANTÉT, anteturi, s. n. Indicație tipărită în partea de sus a unei foi de hârtie sau a unui plic, cuprinzând numele, adresa etc. unei instituții sau ale unei persoane. – Din fr. en-tête. Vezi definitia »