Definita cuvantului pănură
pănúră (pănúri), s. f. – Aba, dimie. Lat. paenŭla „mantie”, din gr. φαινόλης (Scriban). Der. din lat. *pannŭla, dim. al lui pannus (Pușcariu 1255; Tiktin) sau din lat. pinnŭla „pană mică” (Candrea-Dens., 1317), pare mai puțin probabilă, cf. Graur, BL, V, 108 și REW 6514.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pănură
hóldă (hólde), s. f. – Cîmp semănat, lan. Mag. hold „măsură, baniță” (Cihac, II, 506; Gáldi, Dict., 92). Vezi definitia »
SUBTÉMĂ s. f. temă care derivă și se subordonează unei teme principale. (< sub- + temă) Vezi definitia »
CÓMĂ1 s.f. Stare letargică de pierdere a cunoștinței, a sensibilității și a posibilității de mișcare, produsă de o hemoragie cerebrală, de diabet, de uremie etc.; agonie. [< fr. coma, cf. gr. koma – somn profund]. Vezi definitia »
DUGHENÍȚĂ, dughenițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui dugheană. Vezi definitia »
coceală, coceli s. f. (intl.) 1. afacere avantajoasă. 2. loc propice furturilor. Vezi definitia »