Definita cuvantului papură
pápură (-re), s. f. – Stuf, trestie (Typha angustifolia). – Megl. papră, păpură. Gr. πάπυρος › lat. papyrus, probabil prin intermediul unei forme *papura (Schuchardt, ZRPh., XXVI, 403; Candrea, Éléments, 10; Pușcariu 1259; Candrea-Dens., 1353; REW 6218; Diculescu, Elementele, 484; Graur, Rom., LIII, 543; Rosetti, II, 65). Bg. papura provine din rom. (Capidan, Raporturile, 220). – Der. păpuri, vb. (a acoperi, a astupa cu papură); păpuriș, s. n. (rogoziș); păpurică, s. f. (varietate de ghiocel, Butomus umbellatus); paporniță, s. f. (coș, coșarcă; Arg., pălărie). E dubletul lui papirus, s. n., din fr.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu papură
MAGISTRATÚRĂ, magistraturi, s. f. Corpul magistraților; funcția, profesiunea de magistrat; timpul cât își exercită funcția un magistrat. – Din germ. Magistratur, fr. magistrature. Vezi definitia »
CROMATOLÍZĂ s.f. (Med.) Degenerescență și dispariție a cromatinei nucleare. [< fr. chromatolyse, cf. gr. chroma – culoare, lysis – dizolvare]. Vezi definitia »
SUPRACLÁSĂ s. f. (biol.) categorie sistematică superioară clasei. (după fr. surclase) Vezi definitia »
FRONTOGENÉZĂ s. f. totalitatea fenomenelor care însoțesc formarea unui front (5). (< fr. frontogenèse) Vezi definitia »
BLEFAROPTÓZĂ s.f. (Med.) Cădere a pleoapei superioare. [< fr. blépharoptose, cf. gr. blepharon – pleoapă, ptosis – cădere]. Vezi definitia »