Definita cuvantului pîrci
pîrci (-i), s. m. – Țap. – Mr. pîrci, megl. părci. Sb. prč, cr. pèrč, cf. ceh. prk, bg. părč, alb. përč (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 245). – Der. pîrci, vb. refl. (a se împerechea țapul cu capra), din sb. prcati, cr. pèrcati se; pîrcit, s. n. (împerecherea caprelor); pîrcelivă, adj. f. (oaie cu bot mare); pîrciui, vb. (a tunde oile); pîrciuială (var. pîrciuitură), s. f. (Olt., tunsoare); pîrcioaică, s. f. (țuică inferioară), probabil din cauza mirosului său urît; pîrțag, s. n. (capriciu, toană; supărare), probabil după arțag, cf. ceh. prchnouti „a turba”, pol. pierzchanie „furie” (Cihac, II, 355), it. capriccio ‹ capra, sp. estar como una cabra „a fi ca o capră” (relația cu pîrț, indicată de Scriban, este întîmplătoare).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pîrci
BRUEVICI, Nikolai Grigorievici (1896-1987), inginer rus. Cercetător în domeniul teoriei mecanismelor și organelor de mașini, autor al unor metode de analiză a mecanismelor și al unei teorii asupra preciziei acestora. Vezi definitia »
smicí, smicésc, vb. IV (înv.) a smuci. Vezi definitia »
trăbîcí (-ce), s. n. – Balistă, piesă înv. de artilerie. It. trabucco (Tiktin), probabil prin intermediul pol. sau mag. Sec. XVII, înv. Este dubletul lui trabuc, s. n. (țigară), din germ. Trabuko. Vezi definitia »
CRĂCÍ, crăcésc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) crăcăna. – Din crac2. Vezi definitia »
CHERCI, cherci, s. m. Nume comercial al scrumbiei sărate și conservate. – Din rus. kercea. Vezi definitia »