Definita cuvantului pîrghie
pîrghie (-ii), s. f. – Bară rigidă cu care se ridică greutăți. Lat. pergŭla „ieșire”, care mai înseamnă și „grindă mică”, cf. Du Cange (cf. Pascu, I, 142; Scriban). Explicația care pornește de la rom. prăjină (Tiktin) este nesigură.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pîrghie
STRATIFICÁȚIE s.f. Stratificare. [Gen. -iei, var. stratificațiune s.f. / cf. fr. stratification]. Vezi definitia »
HEMATÍE s. f. element component al sângelui, care conține hemoglobină și care transportă oxigenul și bioxidul de carbon; globulă roșie; eritrocit. (< fr. hématie) Vezi definitia »
MICOLOGÍE s.f. Ramură a botanicii care studiază ciupercile. [Gen. -iei. / < fr. mycologie, cf. gr. mykes – ciupercă, logos – studiu]. Vezi definitia »
AGRONOMÍE s. f. Știință care cuprinde totalitatea cunoștințelor teoretice și practice referitoare la cultivarea sistematică a pământului. – Fr. agronomie (< gr.). Vezi definitia »
PEDOLOGÍE2 s. f. 1. Curent pedagogic care susține că dezvoltarea copilului ar fi determinată fatal de ereditate și de mediul său social (conceput ca invariabil). 2. (Biol.) Studiul caracterelor somatice determinate de factorii biologici, de ereditate etc. – Din fr. pédologie. Vezi definitia »