Definita cuvantului plen
plen (-nuri), s. n. – Totalitatea membrilor unei asociații, organizații; adunare constituantă. Lat. plenum (sec. XIX). – Der. plenar, adj., din lat. plenarius, sec. XIX. Cf. plin.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu plen
TÚNGSTEN s. n. (Chim.) Wolfram. – Din fr. tungstène. Vezi definitia »
REFRÉN s. n. 1. vers (grup de versuri) repetat după fiecare strofă a unei poezii sau după un cuplet. 2. frază muzicală care se repetă după fiecare cuplet al unui cântec. ◊ secțiunea de bază a rondoului, care se repetă de mai multe ori. 3. (fig.) cuvânt, frază, expresie care se repetă stereotip. (< fr. refrain) Vezi definitia »
CICLAMÉN s. n., adj. (Culoare) roz-mov (ca a unor ciclame). [Pr.: siclamen] – Din fr. cyclamen. Vezi definitia »
TRINITROTOLUÉN s. n. substanță solidă, cristalizată, galbenă, prin nitrarea toluenului, exploziv; trotil. (< fr. trinitrotoluène) Vezi definitia »
HAPTÉN s. n. substanță care, asociată cu o protidă, îi conferă calitățile unui antigen. (< fr. haptène) Vezi definitia »