Definita cuvantului plîntă
plîntă (plánte), s. f. – Talpa piciorului. Lat. planta (Tiktin). Apare numai la Dosoftei, sec. XVII. Ar putea fi cultism, dar cf. împlînta. E dubletul lui plantă, s. f., din fr. plante, der. planta, din fr. planter; plantator, s. m. (cultivator); plantație, s. f. (teren cultivat).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu plîntă
EXTREMÁLĂ s.f. (Mat.) Funcție care realizează extremul unei funcționale. [< fr. extrémale]. Vezi definitia »
LITERATÚRĂ s.f. 1. Formă de creație artistică în care se redau idei, sentimente, imagini, fapte din realitate cu ajutorul limbii; artă a cuvântului. ◊ (Depr.) A face literatură = a părăsi domeniul faptelor reale, a trece la exagerări, la înflorituri. 2. Totalitatea operelor literare ale unei epoci, ale unei țări etc. ♦ Tot ceea ce s-a scris referitor la o problemă sau într-un anumit domeniu; bibliografie. [Cf. fr. littérature, lat. literatura < littera – scriere]. Vezi definitia »
potlânăcioáră s.f. (reg.; la jug) spetează care leagă partea de sus a jugului de policioară. Vezi definitia »
PLAFONIÉRĂ s. f. corp de iluminat electric fixat pe plafonul unei încăperi. (< fr. plafonnier) Vezi definitia »
ABIÓZĂ s.f. Situația, calitatea unui corp abiotic. ♦ Conservarea produselor alimentare prin distrugerea microorganismelor aflate în ele. [< fr. abiose, cf. gr. a – fără, bios – viață]. Vezi definitia »