trifuí, trifuiésc, vb. IV (reg.) a se îmbăta, a se ameți; a se sminti. Vezi definitia »

RIȚUÍ, rițuiesc, vb. IV. Tranz. A cresta un carton sau o mucava spre a le putea îndoi ușor. – Din germ. ritzen. Vezi definitia »

pontuí, pontuiésc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se ciorovăi, a se ciondăni. 2. a spune ceva pe ocolite, a face aluzie la ceva. 3. a da partea care i se cuvine cuiva din ceva. Vezi definitia »

ácul-pămấntului (plantă) s. m. art. Vezi definitia »

bășcăluí, bășcăluiésc, vb. IV (înv.) a alege, a despărți; a lua în plus. Vezi definitia »