SIMPLÓCĂ s. f. figură de stil constând din reunirea anaforei cu epifora, astfel încât în mai multe fraze consecutive cuvântul de la început este același cu cel de la sfârșit. (< fr. symploque, gr. symploke) Vezi definitia »

CONCESÍVĂ s. f. v. concesiv [în DN]. Vezi definitia »

TÚTĂ¹, tute, s. f. (Reg.) Persoană care vorbește vrute și nevrute; p. ext. prostănac, tont. – Et. nec. Vezi definitia »

ALCALÓZĂ s. f. Mărire anormală a rezervei alcaline din sânge cauzată de unele tulburări funcționale. – Din fr. alcalose. Vezi definitia »

ZDUPĂIÁLĂ, zdupăieli, s. f. (Reg.) Faptul de a zdupăi. – Zdupăi + suf. -eală. Vezi definitia »