Definita cuvantului prag
prag (práguri), s. n. – 1. Partea de jos, orizontală a tocului ușii. – 2. Consolă, treaptă. – 3. (Înv.) Stîlp de pod. – 4. Banc, grind. – 5. Șuvoi adînc, cădere de apă. – 6. Cordar. – 7. Pubis. – Mr., megl. prag. Sl. pragŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 385; Conev 80); cf. bg. prag, alb. prak. Pentru sensul 5, cf. Bărbulescu, Arhiva, XXIX, 123. – Der. prăgar, s. m. (Olt., prag de sus sau de jos, grindă pe temelia unei case).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu prag
–FAG Element secund de compunere savantă cu semnificația „mâncător”, „consumator”. [< fr. -phage, it. -fago]. Vezi definitia »
GLAG s. n. (Banat) Colț de stradă. (din sb. glava, prin interm. unei asimilări) Vezi definitia »
PERITEÁG, periteaguri, s. n. Unealtă de pescuit alcătuită din trei perimete. – Din rus. pereteaga. Vezi definitia »
ENTOMOFÁG, -Ă, entomofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește cu insecte. – Din fr. entomophage. Vezi definitia »
pișleág, pișlége și pișlegúri, s.n. 1. (pop.) cui de lemn cu care se fixează obezile roții; cep. 2. (reg.) scândură. Vezi definitia »