Definita cuvantului prăpădi
prăpădí (prăpădésc, prăpădít), vb. – 1. A distruge, a anihila, a extermina. – 2. A (se) strica, a (se) deteriora. – 3. (Mold.) A pierde, a rătăci. – 4. (Refl.) A dispărea, a muri, a pieri. – 5. (Refl.) A izbucni, a nu mai putea să. Sl. propasti, propadą „a se crăpa” (Miklosich, Lexicon, 702; Cihac, II, 211), cf. rus. propadatĭ „a pieri” și prăpastie. – Der. prăpăd, s. n. (exterminare, distrugere; catastrofă); prăpădenie, s. f. (distrugere); prăpădit, s. m. (istovit, lefter); prăpăditor, adj. (distrugător). Din rom. provine bg. din Trans. propodenie (Miklosich, Bulg., 131).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu prăpădi
ZGODÍ, zgodésc, vb. IV. Tranz. (Banat, Olt.) A ghici, a nimeri. (din zgoadă) Vezi definitia »
JAGUARÚNDI s.m. (Zool.) Pisică sălbatică cu corpul foarte alungit, care trăiește în pădurile din America tropicală. [Pron. -gu-a-. / < fr. jaguarundi]. Vezi definitia »
pogodí (pogodésc, pogodít), vb. refl. – A se înțelege, a se pune de acord. Sb. pogoditi (Tiktin). – Der. pogoadă, s. f. (acord, ordine). În Banat. Vezi definitia »
ghídi interj. – Ia te uită! Ce mai! Tc. gidi (Șeineanu, II, 181, Lokotsch 718). Sec. XVIII, înv.; se folosea mai ales la insulte. Vezi definitia »
DI1 elem. „doi”, „de două ori, dublu”. (< fr. di-, cf. lat., gr. dis) Vezi definitia »