Definita cuvantului prapur
prápur (-re), s. n. – 1. (Înv.) Steag, stindard. – 2. Steag bisericesc. – 3. Peritoneu. – Var. prapor. Origine îndoielnică. Din sl. praporŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 286; Conev 90), cf. rus. prapor; dar istoria cuvîntului nu este clară (din ngr. φλάμβουρον, după Miklosich, Fremdw., 119, ipoteză improbabilă; din sl. peró „pană”, pariti „a zbura”, după Vasmer, II, 425, soluție puțin convingătoare). S-ar putea porni de la gr. πρατίς „diafragmă” (Diculescu, Elementele, 476), al cărui rezultat rom. *prap, ar da pl. prapuri, înv. prapure; în acest caz ar trebui să se admită că sl. este împrumut din rom. – Der. praporcic (var. prapurcic), s. m. (port-drapel), din rus. praporčik, sec. XIX, înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu prapur
ASSUR, oraș în N Mesoptamiei. Întemeiat în milen. 3 î. Hr.; cea mai veche capitală a statului asirian. Vezi definitia »
BUCENTÁUR s. m. ființă fabuloasă, jumătate om și jumătate taur. (< fr. bucentaure) Vezi definitia »
ștur adv. (reg.) încărcat. Vezi definitia »
GIGANTOZÁUR s. m. reptilă uriașă erbivoră dinozauriană, lungă de aproape 40 m și având înfățișarea unei girafe. (< lat. gigantosaurus) Vezi definitia »
MAGNADÚR s. n. ferită cu oxid de bariu utilizată pentru confecționarea magneților permanenți. – Din germ. Magnadur. Vezi definitia »