Definita cuvantului primar
primár (primáră), adj. – 1. În expresia: văr primar. – 2. (S. m.) Reprezentant al conducerii centrale în orașe și comune. – 3. (S. m., Arg.) Client care nu dă bacșiș. – Mr. (ver) primar. Lat. prῑmārius (Pușcariu 1385; Candrea-Dens., 1446; REW 6749), cf. v. it. primaio. Cuvînt moștenit cu primul sens, cu al doilea a fost impus de instituție, în 1874, și se sprijină pe fr. maire. – Der. primăreasă, s. f. (nevastă de primar, primăriță); primărie, s. f. (localul, sediul unde lucrează primarul); primariat, s. f. (slujbă de primar).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu primar
AVÁR2, -Ă, avari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o populație turcică așezată în Câmpia Panoniei în timpul marilor migrațiuni ale popoarelor de la începutul evului mediu. 2. Adj. Care aparține avarilor (1), privitor la avari. – Din fr. Avares, lat. Avarus. Vezi definitia »
MIOARTICULÁR adj. v. BATIESTEZIE. Sensibilitate profundă mioarticulară privind mișcările și poziția corpului. (<fr. bathyesthésie, engl. bathesthesia) [MDN] Vezi definitia »
-BAR Element secund de compunere savantă cu semnificația „greu”, „greutate”, „presiune”. [< fr. -bare]. Vezi definitia »
docár (docáre), s. n. – Trăsurică ușoară. Engl. dog-cart. Vezi definitia »
FAGOCITÁR, -Ă adj. Referitor la fagocitoză sau la fagocite. [cf. fr. phagocitaire]. Vezi definitia »