Definita cuvantului propriu
própriu (próprie), adj. – Personal, specific. Fr. propre. – Der. impropriu, adj., din fr. impropre; proprietar (var. vulg. propietar), s. m., din fr. propriétaire; prop(r)ietăreasă, s. f. (stăpînă); prop(r)ietate, s. f., din fr. propriéte; improprietate, s. f., din fr. impropriéte; împrop(r)ietări, vb. (a se face proprietar; a da țăranilor proprietăți agricole). Toate var. fără r sînt vulgare.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu propriu
PROMISÓRIU, -IE, promisorii, adj. (Jur.; despre jurăminte) Care se face în vederea unor fapte viitoare. – Cf. fr. promissoire. Vezi definitia »
GERÁNIU s. n. V. geranium. Vezi definitia »
GERÚNZIU s.n. (Gram.) Formă verbală care exprimă o acțiune fără referire la o persoană sau la un moment; participiu prezent. [Pron. -ziu. / < lat. gerundium, cf. it. gerundio]. Vezi definitia »
SCRIPTÓRIU s.n. Scriptorie. [< fr., lat. scriptorium]. Vezi definitia »
RESPONSÓRIU s.n. (Bis.) Răspuns al corului sau al unor soliști dat preotului la liturghie. [Pron. -riu. / cf. it. responsorio, lat. responsorium]. Vezi definitia »