TAHEOMETRÍE/TAHIMETRÍE s. f. metodă de măsurare indirectă și rapidă a unghiurilor, a distanțelor și a diferențelor de nivel dintre anumite puncte de pe teren cu ajutorul taheometrului; celerimetrie, stadimetrie. (< fr. tachéométrie) Vezi definitia »

-LIMÍE elem. „foame”. (< fr. -limie, cf. gr. limos) Vezi definitia »

vanataie Vezi definitia »

CHIMIOPROFILAXÍE, chimioprofilaxii, s. f. Profilaxia bolilor infecțioase cu substanțe chimioterapice. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimioprophylaxie. Vezi definitia »

MINTÍE, mintii, s. f. (Reg.) 1. Haină lungă, de obicei îmblănită. 2. Anteriu (preoțesc). – Cf. scr. mantija. Vezi definitia »