curulúc s.n. (reg.) uscarea tutunului. Vezi definitia »

BURJUC, com. în jud. Hunedoara, pe Mureș; 1.086 loc. (1991). Vezi definitia »

NĂSÚC, năsucuri, s. n. Diminutiv al lui nas; năsușor, năsuț. – Nas + suf. -uc. Vezi definitia »

imurlúc, imurlúce, s.n. (înv.) manta de postav de țară; dulamă de aba; ipingea, ghebă. Vezi definitia »

VĂLĂTÚC, vălătuci, s. m. 1. Sul făcut dintr-un material (flexibil), înfășurat în sensul uneia dintre laturile sale; spec. val¹ (II 1). ◊ Loc. adv. De-a vălătucul = de-a rostogolul, de-a dura, peste cap. 2. Material de construcție făcut din lut amestecat cu paie sau cu rogoz, în formă de colaci sau de cărămizi, din care se clădesc pereții caselor țărănești (astupându-se o îngrăditură de pari). 3. Tăvălug. – Din tăvăluc. Vezi definitia »