ELEGIÁC, -Ă adj. 1. Cu caracter de elegie; elegic. ♦ (Despre un poet) Care compune elegii sau opere cu caracter de elegie. 2. Trist, jalnic. [Pron. -gi-ac. / cf. fr. élégiaque, it. elegiaco]. Vezi definitia »

caimác (-ce), s. n. – 1. Pojghiță de grăsime pe suprafața laptelui fiert. – 2. Spuma de la cafeaua turcească. – 3. Strat superior de tutun, în pipă. – Mr., megl. căimac. Tc. kaymak (Roesler 594; Șeineanu, II, 76; Lokotsch 1009; Ronzevalle 131), cf. ngr. ϰαïμάϰι, alb., bg. kaimak, sb. kajmak. Vezi definitia »

NOVOLÁC, novolacuri, s. n. Răsină sintetică obținută prin condensarea fenolului cu formaldehidă în prezența acizilor și întrebuințată în industria lacurilor. – Din fr. novolaque. Vezi definitia »

GOPAC s. n. Dans popular ucrainean, cu miscĂ?ri dinamice, vioaie, cu fandĂ?ri si sĂ?rituri mari, interpretat mai ales de bĂ?rba i; melodia corespunzĂ?toare. -Din ucr. Hopak Vezi definitia »

cozác, cozáci, s.m. (reg.) 1. specie de pește. 2. ciupercă de stejeriș; pitoancă, mandarcă. Vezi definitia »