ZOOGEOGRAFÍE s. f. Ramură a geografiei care studiază repartiția speciilor animale pe suprafața Pământului. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. zoogéographie. Vezi definitia »

CRONOMETRÍE s. f. Parte a metrologiei care se ocupă cu studiul procedeelor și instrumentelor pentru măsurarea timpului; tehnica construirii de aparate pentru măsurat timpul. – Din fr. chronométrie. Vezi definitia »

ECONOMÍE, (2, 3) economii, s.f. 1. Ansamblul activităților umane desfășurate în sfera producției, distribuției și consumului bunurilor materiale și serviciilor. ♦ Economie națională strictul necesar în cheltuieli; cumpătare, chibzuială, măsură. 3. (Concr.; la pl.) Bani agonisiți și păstrați pentru satisfacerea anumitor trebuințe. 4. Mod de întocmire, de orânduire a planului sau a părților unei lucrări, ale unei scrieri, ale unei legi etc.; alcătuire, compoziție. [Var.: (înv.) iconomíe, -ii s.f.] – Din fr. économie. Vezi definitia »

MENINGOPATÍE s. f. denumire generică dată afecțiunilor meningelor. (< fr. méningopathie) Vezi definitia »

TRANDADÁIE s. f. v. trandada. Vezi definitia »