Definita cuvantului școală
școálă (șcóli), s. f. – Instituție de învățămînt. – Mr. sculie, scul’ó, megl. sculó. Lat. schola, prin intermediul sl. škola (Densusianu, Rom., XXXIII, 285; Densusianu, GS, VI, 363), cf. bg., sb. škola, pol. szkola, mag. iskola › var. Trans. ișcoală (Treml., Magyar nyelvör, XXIX, 25; Gáldi, Dict., 167). Dialectele, din ngr. Der. școlar, adj. (privitor la școală); școlar, s. m. (elev); școlăriță, s. f. (elevă); școlăresc, adj. (școlar); școlărește, adv. (ca elevii); școlări, vb. (a studia, a învăța la școală); școlăret, s. n. (grup de elevi); școler(iu), s. m. (Trans., elev), cf. germ. Schüller. Din rom. provine bg. školar (Capidan, Raporturile, 234).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu școală
ORGANIGRÁMĂ, organigrame, s. f. 1. Redare schematică (grafică) în toate detaliile a organizării, a subordonării și a legăturilor dintre compartimente din cadrul unei întreprinderi sau al unei instituții. 2. (Inform.) Reprezentare grafică a unui algoritm. 3. (Cib.) Diagramă logică. – Din fr. organigramme. Vezi definitia »
XILIDÍNĂ, xilidine, s. f. (Chim.) Amină obținută din xilen folosită la fabricarea unor coloranți. – Din fr. xylidine. Vezi definitia »
APȘOÁRĂ, apșoare, s. f. Diminutiv al lui apă. – Apă + suf. -șoară. Vezi definitia »
BANDOÁLĂ, bandoale, s. f. (Rar) Epitet injurios dat unei femei grase și proaste. Vezi definitia »
POLINÓZĂ s.f. Coriză alergică de origine polenică; boală de fân. [< fr. pollinose]. Vezi definitia »