DISBAZÍE s. f. tulburare a actului motor al mersului. (< fr. dysbasie) Vezi definitia »

SUPERSTÍȚIE, superstiții, s. f. Prejudecată care decurge din credința în spirite bune și rele, în farmece și vrăji, în semne prevestitoare, în numere fatidice sau în alte rămășițe ale animismului și ale magiei; p. ext. practică superstițioasă. – Din fr. superstition, lat. superstitio. Vezi definitia »

PĂDURĂRÍE² s. f. (Înv.) Silvicultură. – Pădure + suf. -ărie. Vezi definitia »

PARAFONÍE s.f. Tulburare a vocii, caracterizată printr-o pronunțare deformată a sunetelor. [Gen. -iei. / < fr. paraphonie]. Vezi definitia »

TELEBIOMETRÍE s. f. (Biol.) Studiu de la distanță al fenomenelor biologice. [Pr.: -bi-o-] – Tele- + biometrie. Vezi definitia »