Definita cuvantului slatină
slátină (-ne), s. f. – Salină, apă sărată. Sl. (sb., cr., slov., ceh., rus.) slatina (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 347; Conev 41), cf. slănină. Se păstrează mai ales ca toponim. – Der. slătinos, adj. (salin, sărat); slătioară, s. f. (băltoacă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu slatină
BẤRFĂ, bârfe, s. f. (Fam.) Bârfeală. – Din bârfi (derivat regresiv). Vezi definitia »
BRAVÚRĂ s. f. vitejie, bărbăție, curaj. ◊ faptă curajoasă. (< fr. bravoure, it. bravura) Vezi definitia »
ORBĂLȚITÚRĂ, orbălțituri, s. f. (Reg.) Orbalț (1). [Var.: orbălțătúră s. f.] – Orbălți + suf.-tură. Vezi definitia »
VALECÚLĂ s.f. (Anat., bot.) Depresiune ușoară pe suprafața unui organ; spațiul cuprins între două ridicături sau dungi. [< fr. valécule]. Vezi definitia »
MĂRGINÚȚĂ, mărginuțe, s. f. Diminutiv al lui margine; mărgioară. – Margine + suf. -uță. Vezi definitia »