Definita cuvantului șonț
șonț (-ți), s. m. – (Mold.) Șchiop. – Var. șonț. Creație expresivă, cf. bont, ciont, mont, tont, care exprimă ideea de „ciut”. Var. este un sing. analogic, format după pl. Cf. și șonț „neamț”, cu evoluția semantică la fel ca în țopîrlan. Der. din mag. sánta „șchiop” (Șeineanu, Semasiol., 171; Loewe 56; Tiktin; Candrea; Gáldi, Dict., 183), care ar depinde de sb. šantav „șchiop”, slov. šantati „a șchiopăta” (Miklosich, Fremdw., 128), este mai puțin probabilă. Der. șonți, vb. (Mold., a șchiopăta, a deșela); șoni, vb. (Olt., a deșela); șoneală, s. f. (Olt., șchiopătare); șontîc, interj. (exprimă ideea de șchiopătare), cf. hîltîc, bîldîbîc; șontîcăi, vb. (a șchiopăta); șontorog, adj. (șchiop; paralizat; impotent, hodorogit), format ca boșorog, hodorog etc. (mag. dialectal csontorag, indicat de Tiktin și Candrea ca sursă pentru rom., provine din rom. cf. Edelspacher 12); șontorogi, vb. (a deșela).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu șonț
CONÉȚ s. n. (Înv. și reg.) 1. Sfârșit. ◊ Expr. A face (sau a pune) cuiva conețul = a pune cuiva capăt zilelor, a-l omorî. 2. Șotie, boroboață. – Din sl. konĩcĩ. Vezi definitia »
MĂGĂRÉȚ1, măgăreți, s. m. (Rar) Măgar (2). – Din măgar + suf. -eț. Vezi definitia »
șuiéț, șuiáță, șuiéți, -te, adj. și s.m. (reg.) 1. subțire, zvelt. 2. lungăreț. 3. (s.m.) varietate de crap, cu corpul lungăreț, aproape cilindric și cu capul ascuțit. Vezi definitia »
păcătúț, păcătúțe, s.n. (înv.) păcat mai puțin grav; păcățel. Vezi definitia »
NEGRÚȚ, -Ă, negruți, -e, adj. Negricios. – Negru + suf. -uț. Vezi definitia »