Definita cuvantului stemă
stémă (-me), s. f. – 1. (Înv.) Coroană. – 2. Blazon, scut. – 3. Giuvaier. Mgr. στέμμα (Roesler 576; Murnu 52; cf. Vasmer, Gr., 136), cf. sl. stema. Sensul 3 este impropriu, datorat unei confuzii cu nestimată. – Der. înstemat, adj. (încornorat), înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu stemă
HORTIVITICULTÚRĂ s. f. Domeniu al agronomiei consacrat studiului cultivării pomilor fructiferi și viței de vie. – Horti[cultură] + viticultură. Vezi definitia »
CONTEXTÚRĂ, contexturi, s. f. 1. Ansamblu de caracteristici ale unei țesături care definesc structura ei. 2. Mod în care sunt îmbinate elementele unui tot; înlănțuire, legătură. – Din fr. contexture. Vezi definitia »
BOMBÁRDĂ s.f. Mașină de război medievală cu care se aruncau bolovani. ♦ Tun de mare calibru cu care se aruncau bombe. [< fr. bombarde, cf. it. bombarda]. Vezi definitia »
ONDÍNĂ s.f. (În mitologia scandinavă și germanică) Zână, geniu al apelor. [Var. undină s.f. / < fr. ondine]. Vezi definitia »
a băga la bilă / la cap expr. a ține minte; a înțelege. Vezi definitia »