EXERÉZĂ s. f. ablațiune (1). (< fr. exérèse) Vezi definitia »

HÁSCĂ s. f. (Reg.) Bucată de piele care se pune la cizmă pentru a lărgi căputa. – Din pol. haska. Vezi definitia »

múncă (múnci), s. f. – 1. Martiriu, chin, supliciu. – 2. Lucru, treabă. – Megl. moncă. Sl. mąka „chin” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Conev 66), cf. bg. măka „muncă”, sb. muka; cf. mucenic. – Der. munci, vb. (a tortura, a martiriza; a se necăji, a se chinui; a lucra); muncitor, s. m. (înv., chin; lucrător; adj., laborios, activ); muncelniță, s. f. (înv., martiriu), din sl. mąčenica; muncitoresc, adj. (lucrător); muncitorime, s. f. (adunare de muncitori). Vezi definitia »

TRIDRÁHMĂ s.f. Monedă de argint greco-macedoneană, valorând trei drahme. [< gr. tridrachmon]. Vezi definitia »

FONOCARDIOGRÁMĂ s.f. Înregistrare grafică obținută la fonocardiograf. [Pron. -di-o-. / < fr. phonocardiogramme]. Vezi definitia »