MUS s. m. 1. elev marinar. 2. ajutor al timonierului (schipărului) la bordul unei ambarcații cu vele. (< engl. mus, fr. mousse) Vezi definitia »

HINDÚS, -Ă, hinduși, -se, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Indiei; persoană aparținând religiei brahmanice sau celei hinduiste. 2. Adj. Care aparține Indiei sau populației ei, privitor la India sau la populația ei. – Din fr. hindou. Vezi definitia »

ANTITRÁGUS s. n. una dintre proeminențele pavilionului urechii, opusă și posterioară tragusului. (< fr. antitragus) Vezi definitia »

COMPÚS, -Ă I. adj. alcătuit din mai multe elemente. ♦ (gram.) timp ~ = timp format cu ajutorul verbelor auxiliare; frunză ~ă = frunză având limbul alcătuit din mai multe foliole, dispuse pe un ax; inflorescență ~ă = inflorescență din mai multe inflorescențe simple; fruct ~ = fruct provenind dintr-o asemenea inflorescență. II. s. n. cuvânt rezultat prin compunere (3). III. s. m. combinație (3). (<compune) Vezi definitia »

MIXOVÍRUS s.n. Grup de virusuri cuprinzând virusul gripei, al orionului etc. [Pl. -uri. / < fr. myxovirus, cf. gr. myxa – mucozitate, lat. virus]. Vezi definitia »