TRAIECTÓRIE s. f. curbă deschisă de centrul de greutate al unui mobil; (p. ext.) reprezentare grafică a unei astfel de curbe. ◊ drum parcurs în spațiu de un corp în mișcare; traiect, parcurs. ◊ (mat.) curbă având o proprietate dată. (< fr. trajectoire) Vezi definitia »

ATRICHÍE s. f. lipsă a părului. (< fr. atrichie) Vezi definitia »

FENOLOGÍE s. f. ramură a ecologiei care studiază influența factorilor climatici și interni asupra fenomenelor biologice. (< fr. phénologie) Vezi definitia »

METROLOGÍE s. f. 1. ramură a fizicii care studiază unitățile de măsură și metodele de măsurare a mărimilor fizice. 2. totalitatea activităților legate de măsurători, etaloane etc. (< fr. métrologie) Vezi definitia »

HIBERNÁȚIE ≠ estivație. Vezi definitia »