Definita cuvantului branșament
BRANȘAMÉNT, branșamente, s. n. Legătură între o conductă principală a unei rețele de distribuție (de energie electrică, de apă, de gaze etc.) și una secundară, care servește la alimentarea unui consumator. – Din fr. branchement.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu branșament
OSCITÁNT, -Ă adj. (Liv.) Neglijent, neatent, neîngrijit. [Cf. it. oscitante, lat. oscitans]. Vezi definitia »
INDULGÉNT, -Ă adj. Iertător; îngăduitor; blând. [Cf. fr. indulgent, lat. indulgens]. Vezi definitia »
COREFERÉNT s.n. Care ține un coreferat. [Cf. germ. Korreferent]. Vezi definitia »
EMERGÉNT, -Ă adj. (Despre radiații, corpuri) Care iese dintr-un mediu după ce l-a străbătut. ◊ Teoria evoluției emergente = teorie idealistă și metafizică cu privire la procesul dezvoltării, potrivit căreia apariția noilor calități este absolut spontană și imprevizibilă. [< fr. émergent, cf. lat. emergere – a ieși]. Vezi definitia »
SCHEMATIZÁNT, -Ă adj. care schematizează. (< fr. schématisant) Vezi definitia »