dușmán (-ni), s. m. – Inamic, vrăjmaș. – Mr. dusman. Tc. (per.) düșmen (Roesler 591; Miklosich, Türk. Elem., I, 288; Șeineanu, II, 165; Lokotsch 554; Ronzevalle 90), cf. alb., bg., sb. dušman. – Der. dușmancă, s. f. (inamică, vrăjmașă); dușmănesc, adj. (privitor la dușmani; dușmănos); dușmănește, adv. (cu dușmănie, ostil); dușmănos, adj. (ostil); dușmăni, vb. (a fi ostil; a urî; a învrăjbi); dușmănie, s. f. (vrăjmășie); îndușmăni, vb. (a învrăjbi). Vezi definitia »

PARMAZÁN s.n. v. parmezan. Vezi definitia »

BALZACIÁN, -Ă, balzacieni, -e, adj. De Balzac, al lui Balzac; în maniera lui Balzac. [Pr.: -ci-an] – Balzac (n. pr.) + suf. -ian. Vezi definitia »

MARȚIÁN, -Ă adj., s.m. și f. (Presupus locuitor) de pe planeta Marte. [Pron. -ți-an. / cf. fr. martien]. Vezi definitia »

PAVIÁN s. m. maimuță africană cu capul mare, botul alungit și părul corpului lung și rar. (< germ. Pavian) Vezi definitia »