ȘPÁGĂ¹ s. f. (Fam.) Bacșiș, mită, șperț. – Cf. rus. spag. Vezi definitia »

PARANTÉZĂ, paranteze, s. f. 1. Semn de punctuație care constă din două arcuri de cerc sau din două dreptunghiuri cărora le lipsește o latură lungă și între care se izolează o explicație, un adaos, un amănunt legat de restul unui text dat. ♦ P. ext. Text, adaos izolat între aceste semne grafice. ♦ Paranteză (1) în care apare o expresie algebrică, pentru a arăta că operația aflată în interiorul ei se efectuează înaintea celorlalte: p. ext. expresie algebrică izolată în acest fel. 2. Fig. Digresiune (scrisă sau orală). ◊ Loc. adv. În paranteză = în treacăt. [Var.: (Înv.) parantéz s. n.] – Din fr. parenthèse. Vezi definitia »

a fi pus pe goană expr. (intl.) a fi urmărit de poliție. Vezi definitia »

PROGENÉZĂ s. f. dezvoltare a celulelor germinale dinaintea fecundației. ◊ ajungere a unui organism la maturitate sexuală înainte de dezvoltarea completă. (< fr. progenèse) Vezi definitia »

PARATUBERCULÓZĂ, paratuberculoze, s. f. 1. (Med.) Ansamblul tulburărilor observate la unii tuberculoși. 2. (Med. vet.) Boală infecțioasă la rumegătoare. – Din fr. paratuberculose. Vezi definitia »