Definita cuvantului țiu
țíu interj. – Imită zgomotul vibrației sau al flexiunii, al încovoierii. – Var. țîu, și der. Creație expresivă, cf. fiu. – Der. țiu, s. n. (secure mică; daltă); țiui, vb. (a șuiera, a fluiera, a vibra; a suna; a zornăi; a hurui, a bîzîi în urechi), var. ciui, cf. it. ciuire „a chițăi șoarecii”; țiuitură, s. f. (fluierat, șuierat); țiuit, s. n. (șuierat); țiuitoare, s. f. (hîrîitoare, huruitoare); țîu, s. n. (Banat, talangă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu țiu
verníu s.n. (înv. și reg.) unsoare din materii rășinoase pentru lustruirea suprafeței corpurilor. Vezi definitia »
zurlíu (-ie), adj. – Zăpăcit, nebunatic, smintit. – Mr. zurlu. Ngr. ζουρλος (Graur, BL, IV, 200), fără legătură cu țig. zuralo „robust” (Graur 195). La origine stă tc. zorlu „violent”, cf. zor. Vezi definitia »
BIDIBÍU s. m. v. bidiviu. Vezi definitia »
DECIZÓRIU, -IE adj. 1. (jur.) referitor la decizia voluntară. 2. (log.) care rezultă din hotărârea liberă a spiritului. (< fr. décisoire, lat. decisorius) Vezi definitia »
COLÚVIU s. n. Material detritic acumulat la baza pantelor și provenit din dezagregarea rocilor și din deplasarea fragmentelor lor pe versanții munților sub acțiunea gravitației. – Din fr. colluvium. Vezi definitia »