Definita cuvantului treabă
treábă (-ébi), s. f. – 1. Problemă, ocupație, afacere, grijă. – 2. Necesitate, nevoie, exigență. – 3. Nevoi personale, materii evacuate din corp. – 4. Interes, proiect. – Var. pl. treburi. Sl. trĕba „negoț” (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 421; Conev 67), trĕbĕ „necesitate”. – Der. trebălui, vb. (înv., a utiliza, a folosi, a se ocupa cu ceva, a roboti); trebnic, s. n. (altar; ritual al bisericii ortodoxe), din sl. trĕbĭnikŭ cu sensul special de trĕba „sacrificiu”, cf. jertfelnic; trebnic, adj. (util, folositor, capabil), cf. sl. trĕbinŭ; netrebnic, adj. (inutil; mizerabil); trebui, vb. (a fi necesar, a lipsi; a avea nevoie, a se cere; a fi probabil, a fi neîndoielnic; înv., a face, a îndeplini, a aplica), din sl. trĕbovati, cf. megl. tribuiés, tribuiri; trebuință (var. trebuială), s. f. (necesitate; utilitate, folos); trebuincios (var. trebuitor), adj. (necesar, util); netrebuincios (var. netrebuitor), adj. (inutil); întrebuința, vb. (a folosi, a utiliza, a se servi de).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu treabă
FORFOTEÁLĂ, forfoteli, s. f. Forfotă. – Forfoti + suf. -eală. Vezi definitia »
ROCÁDĂ s.f. 1. Mișcare la jocul de șah între rege și tură, pe care fiecare jucător o poate efectua numai o singură dată în cursul unei partide, prin care una dintre ture se aduce lângă rege, iar acesta trece peste ea. ♦ (Rar) Fel anumit de schimb de locuință. 2. Comunicație paralelă cu linia frontului pe care se mișcă rezervele unei armate. ♦ Arteră de rocadă = arteră destinată circulației de tranzit, amenajată în exteriorul unei localități. [< fr. rocade, cf. germ. Rockade]. Vezi definitia »
zăngănitúră s. f., g.-d. art. zăngănitúrii; pl. zăngănitúri Vezi definitia »
a face respirație gură la gură / bușon la bușon expr. (glum.) a săruta pe gură. Vezi definitia »
tombatéră (-re), s. f. – 1. Un fel de căciulă orientală care se purta la începutul sec. XIX. – 2. Bătrîn retrograd. Ngr. τόν πατέρα „(care imită) pe tata” (Tiktin; Gáldi, Dict., 262). Vezi definitia »