Definita cuvantului tuci
túci (-iuri), s. n. – 1. Fontă. – 2. Ceaun, oală, tingire. – Mr., megl. tuci. Tc. tuç, din per. tuč „bronz” (Șeineanu, II, 385; Lokotsch 2098), cf. ngr. τούτσι, alb., bg., sb. tuč. – Der. tuciuriu, adj. (negru, brunet, oacheș; cenușiu, cafeniu).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tuci
STÂRCÍ, stârcésc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. A se strânge, a se ghemui (de frig). 2. Intranz. A amorți, a înțepeni stând, așteptând undeva. 3. Tranz. A strivi un fruct. ◊ Refl. Mărul s-a stârcit. – Din stârc. Vezi definitia »
pupăci, pupăcesc I. v. t. a săruta. II. v. r. a se săruta. Vezi definitia »
preducí (-césc, -ít), vb. – A străpunge cu ceva ascuțit sau a cresta urechea la vite. Bg. predupčam, var. lui produpčam (Scriban), cf. produf. Der. din lat. perdūcĕre (Giuglea, Dacor., II, 822; REW 6405a) este îndoielnică. – Der. preducea (var. preducică), s. f. (sulă, priboi; perforator, unealtă de cizmărie). Vezi definitia »
schici, schíciuri, s.n. (reg.) vătrai, clește pentru jar. Vezi definitia »
DEMISÉCI adj. n. pl. v. demisec. Vezi definitia »