hădărág (hădărági), s. m. – 1. Lemn scurt la îmblăciu. – 2. Par de care se fixează năvodul. – 3. Piesă de lemn sprijinită pe pietre de moară. – 4. Băț în general. – Var. (Mold.) hadarag. Mag. hadaró „îmblăciu” (Cihac, II, 503; DAR; Gáldi, Dict., 91; Bitay, cf. Dacor., VII, 406), dar cf. hodorog. – Der. hodorog (var. hodorob), s. n. (năvod). Vezi definitia »

ZIGZÁG, zigzaguri, s. n. Linie frântă care pare formată din mai multe litere Z puse cap la cap. ◊ Loc. adv. În zigzag = în formă de linie frântă, șerpuit. [Var.: zigzác s. n.] – Din fr. zigzag, germ. Zickzack. Vezi definitia »

POLIFÁG, -Ă adj. 1. (despre organisme) care parazitează mai multe specii de plante sau animale. 2. cu nutriție variată. (< fr. polyphage) Vezi definitia »

HOGEÁG, hogeaguri, s. n. 1. (Reg.) Coș (la o casă); horn, fumar. 2. (Înv.; în forma ogeac) Numele unui corp de trupă; loc sau local unde stătea acest corp. [Var.: ogeác s. n.] – Din tc. ocak. Vezi definitia »

covrág, covrági, s.m. (reg.) 1. tulpina, coceanul porumbului; strujan, hlujan, turjan, tulean. 2. vrejul de pepene sau de dovleac. 3. buruiană înaltă care crește în grâu. 4. (la pl.) vreascuri, uscături. Vezi definitia »