CONSOÁNĂ, consoane, s. f. Sunet al vorbirii format din zgomote produse în diferite puncte ale canalului fonator prin închiderea (urmată de deschidere bruscă) sau prin strâmtoarea acestuia; semn grafic, literă care reprezintă un asemenea sunet. – Din fr. consonne, lat. consona. Vezi definitia »

PROTOPLÁSMĂ s. f. substanță albuminoidă complexă, baza celulei vii. (< fr. protoplasme) Vezi definitia »

VÂNTOÁICĂ s. f. (În superstiții) Duh rău, care dezlănțuie furtuni. – Vânt + suf. -oaică. Vezi definitia »

RIPÍDĂ, ripide, s. f. (În Biserica creștină) Obiect de metal sau de lemn, în formă de paletă, împodobit cu imaginea unui serafim și folosit în cursul unor ceremonii. – Din sl. ripida. Vezi definitia »

CAÚSTICĂ s.f. Pată luminoasă obținută prin întâlnirea razelor reflectate sau care străbat un sistem optic. [Pron. ca-us-. / cf. fr. caustique]. Vezi definitia »