TULNICÍ, tulnicesc, vb. IV. Refl. A deveni tulnic, a se zăpăci, a se năuci, a se buimăci. – Din tulnic². Vezi definitia »

învărnicí, învărnicésc, vb. IV refl. (reg.; despre copii) a se face văr cu cineva în prima luni după Duminica Tomii. Vezi definitia »

colcăcí, colcăcésc, vb. IV (reg.) a chinui pe cineva. Vezi definitia »

CINCI num. card. Număr situat în numărătoare între patru și șase și care se indică prin cifra 5 (sau V). ◊ (Adjectival) Are cinci ani. ◊ Compus: cinci-degete subst. = plantă erbacee târâtoare, cu frunzele formate din cinci foliole și cu flori galbene (Potentilla reptans). ◊ (Substantivat) Au plecat trei și s-au întors cinci. ◊ (În locul numeralului ordinal) Etajul cinci. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De cinci ori. ◊ (Precedat de „câte”, intră în componența num. distributiv) Aduce câte cinci mere. ♦ (Substantivat) Semn grafic cu care se notează acest număr. – Lat. cinque (= quinque). Vezi definitia »

SLUGĂRNICÍ, slugărnicesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A slugări. – Din slugarnic. Vezi definitia »