CÓȘCOV, -Ă, coșcovi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre pereți) Coșcovit. 2. S. f. (Reg.) Loc gol, mai ales în malurile apelor, pe sub rădăcini, unde se ascund și unde trăiesc peștii și racii. 3. S. f. Nămol vegetal amestecat cu bucăți de rădăcini de stuf și papură, care formează uneori mici insule plutitoare la suprafața apelor; cocioc. – Cf. rus. kočkovatyj „cu ridicături, deluros, bolovănos”. Vezi definitia »

CERNIGOV, oraș în Ucraina (C.S.I.), pe Desna; 296 mii loc. (1991). Ind. textilă, alim., de prelucr. a lemnului și a metalelor. Ciment. Instrumente muzicale. Menționat documentar din anul 907. Vezi definitia »

BEKETOV, Nikolai Nokolaevici (1827-1911), chimist rus. Prof. univ. la Harkov și Moscova. Cercetări în domeniul chimiei fizice; a pus bazele aluminotermiei. Vezi definitia »

BUNGALÓV s.n. Locuință construită de europeni în India, din lemn și din împletituri de trestie, cu un singur etaj și înconjurată de verande. [Pron. și bún-ga-lou, pl. -vuri, var. bungalou s.n. / < engl. bungalow]. Vezi definitia »

RÓȘCOV, roșcovi, s. m. Mic arbore din familia leguminoaselor, originar din Arabia, cultivat în regiunea mediteraneană, cu frunze compuse, cu foliole eliptice, persistente, cu fructe (păstăi) lungi, dulci și comestibile (Ceratonia siliqua). ◊ Compus: roșcov-sălbatic = plătică. – Din bg. rožkov. Vezi definitia »