PELAGROZÍNĂ s. f. Substanță toxică aflată în bobul de porumb alterat. – Din fr. pellagrosine. Vezi definitia »

adâncitură locală amenajată in radierul unei construcții,în scopul evacuării apei colectate Vezi definitia »

sîlță (-țe), s. f. – Laț. Rut. sylĭce (Candrea). Mai puțin probabilă legătura cu sl. sŭlęsti „a îndoi” (Miklosich, Lexicon, 934), sl. sŭlęcati „a îndoi” (Tiktin). În Mold., sec. XVII-XVIII. Vezi definitia »

TEPÁLĂ s. f. fiecare dintre piesele florale de același fel care intră în compunerea periantului la numeroase monocotiledonate. (< fr. tépale) Vezi definitia »

pắstură (-ri), s. f. – Sediment, depunere de miere. – Var. (Banat) prestură. Origine îndoielnică. Dicționarele glosează foarte diferit acest cuvînt: „lăptișor alb cu care se hrănesc larvele de albină” (Damé); „excremente de albine moarte de dizenterie” (Tiktin); „miere de calitate inferioară, care se culege din flori mai puțin adecvate” (Scriban). Aceste interpretări diferite au condus la explicații diferite: din lat. pastūra „aliment” (‹ pascĕre „a paște”) după P. Papahagi, Notițe, 41; Pascu, I, 139; Scriban; (cf. REW împotrivă REW 6282); sau din lat. *pestŭla, din pestis „pestă”, după Tiktin, Pascu, Sufixe, 57 și Pascu, Beiträge, 11 (după Philippide, II, 727, în legătură cu alb. busturë). Probabil e vorba de un der. din lat. pistūra „măciniș”, luat inițial în sensul de „resturi, pleavă de la măciniș”. Vezi definitia »