BUSÓLĂ s.f. Instrument compus dintr-un ac magnetic cu cadran, cu care se determină nordul. ◊ A-și pierde busola = a se zăpăci. ♦ (Fig.) Călăuză, conducător, ghid. [Cf. fr. boussole, it. bussola]. Vezi definitia »

îndurătúră s.f. (înv.) milă, îndurare. Vezi definitia »

dihoníță, dihoníțe, s.f. (reg., înv.) butoiaș de păcură atârnat de căruță; păcorniță. Vezi definitia »

SFÉRĂ, sfere, s. f. 1. Suprafață constituită de locul geometric al punctelor din spațiu egal depărtate de un punct dat, numit centru; corp geometric mărginit de o astfel de suprafață. ♦ Obiect care are aproximativ această formă. ♦ (Rar) Glob terestru. 2. (De obicei cu determinarea „cerească”) Regiune cerească unde se găsesc și se mișcă aștrii; boltă cerească. 3. Atmosferă. 4. Fig. Domeniul, limitele în cadrul cărora există, acționează sau se dezvoltă cineva sau ceva. Sferă de influență = întindere, spațiu, domeniu în cuprinsul căruia se exercită o influență a cuiva sau a ceva. ♦ Mediu (social). 5. Element logic care reprezintă capacitatea de referință a noțiunii la ansamblul de indivizi ce posedă însușirile reflectate în conținutul acesteia. – Din fr. sphère, lat. sphaera. Vezi definitia »

SUPRAFORTĂREÁȚĂ s.f. (și suprafortăreață zburătoare) = avion greu de bombardament, blindat, cu mai multe motoare; superfortăreață. [< fr. superforteresse, după engl. superflyfortress]. Vezi definitia »