CONTINGÉNȚĂ s. f. însușirea de a fi contingent (1); relație între fenomene, evenimente contingente; întâmplare. (< fr. contingence, lat. contingentia) Vezi definitia »

TULPIOÁRĂ, tulpioare, s. f. Tulpiniță. – Din tulpină + suf. -ioară. Vezi definitia »

ADÉCĂ adv. v. adică. Vezi definitia »

NIVELÉTĂ s.f. Aparat de verificat suprafața pavajului. [< fr. nivelette]. Vezi definitia »

CONOCHÍFTIRIȚĂ, conochiftirițe, s. f. (Reg.) Coropișniță. – Bg. konopišnica (prin etimologie populară). Vezi definitia »