PLÍNTĂ s. f. 1. mic soclu, în afară, la partea inferioară a unei clădiri, a unui zid etc. 2. fâșie de mozaic, de piatră la partea inferioară a pereților unei camere, care ferește pereții de lovituri și umezeală. 3. bloc paralelipipedic pe care se reazemă o coloană sau un piedestal. (< fr. plinthe) Vezi definitia »

PERÚLĂ s. f. înveliș protector al mugurilor la arbori. (< fr. pérule, lat. perula) Vezi definitia »

PARTURIÉNTĂ s. f. femeie care naște. (< fr. parturiente) Vezi definitia »

AUTOLIZÍNĂ s. f. substanță care distruge globulele roșii din sânge. (< fr. autolysine) Vezi definitia »

MIRINGÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a timpanului urechii. [< fr. myringite]. Vezi definitia »