Definita cuvantului enunțiativ
ENUNȚIATÍV, -Ă, enunțiativi, -e, adj. Care conține o enunțare. ◊ Propoziție enunțiativă = propoziție care exprimă o constatare, prezentând o acțiune sau o stare ca reală. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. énonciatif, lat. enuntiativus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu enunțiativ
AFECTÍV, -Ă adj. 1. Referitor la sentimente, la afect. 2. Care arată afecțiune; sensibil, sentimental. [Cf. fr. affectiv, lat. affectivus]. Vezi definitia »
ABRAZÍV, -Ă, abrazivi, -e, adj. (Despre corpuri dure) Care are proprietatea de a roade. – Fr. abrasif. Vezi definitia »
MULTIPLICATÍV, -Ă adj. Care multiplică, care arată o multiplicare. ◊ Numeral multiplicativ = numeral care exprimă proporția în care crește o cantitate sau se desfășoară o acțiune. [Cf. fr. multiplicatif]. Vezi definitia »
INTERPRETATÍV, -Ă adj. Care interpretează; de interpretare. [Cf. fr. interprétatif]. Vezi definitia »
ORIENTATÍV, -Ă adj. Referitor la orientare, care orientează; informativ. [Pron. -ri-en-. / < orienta + -(t)iv]. Vezi definitia »