sulói², suloáie, s.n. și sulói, s.m. 1. (s.n.; pop.) sul mare. 2. (s.n.; reg.) pâine lungă. 3. (s.m.; reg.) lemn de brad subțire cioplit în două dungi. Vezi definitia »

altoí (altoiésc, altoít), vb. – 1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia. – 2. A bate, a lovi, a plesni pe cineva. – Var. (Mold.) hultui. Mag. oltani (Dar; Gáldi, Dict., 83). Sensul 2 nu apare și la var. – Der. altoială, s. f. (altoire); altoi, s. n. (ramură folosită la altoire); altoior, adj. (care altoiește); altoitură, s. f. (altoire); hultoană, s. f. (altoi); hultuitură, s. f. (acțiunea de a altoi); altoană, s. f. (Mold., altoi). Vezi definitia »

VULVÓI adj. invar. v. vâlvoi. Vezi definitia »

TÂLHĂRÓI, tâlhăroi, s. m. Augmentativ al lui tâlhar. – Tâlhar + suf. -oi. Vezi definitia »

TĂLPÓI, tălpoaie, s. n. Augmentativ al lui talpă (II). 1. Grindă groasă care se pune ca temelie la unele construcții. 2. Fiecare dintre tălpile unei sănii de transport. – Talpă + suf. -oi. Vezi definitia »